Mănăstirea Cămărășeasca
Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul”, zisă și Mănăstirea Cămărășeasca (după familia Cămărășescu, ce s-a implicat în restaurarea bisericii în mai multe rânduri[1]), este o mănăstire monument istoric aflată în orașul Târgu Cărbunești.[2] În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 78338.02.[3]
Mănăstirea Cămărășeasca este situată pe malul drept al râului Gilort, în apropiere de orașul Târgu Cărbunești. Este ctitoria din anul 1780 a polcovnicului Mihai Colțescu, în timpul voievoduluiui Alexandru Ipsilanti. Alături de hramul „Tăierea cinstitului cap al Sfântului Ioan Botezătorul”, ctitorii au ales ca protector și pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie. Biserica are formă de navă, cu zidurile groase, din cărămidă, având clopotnița deasupra pronaosului, o caracteristică a sfârșitului de secol al XVIII-lea. Pridvorul este sprijinit pe stâlpi de piatră în stil brâncovenesc, cu arcadele în formă de semicerc. În pridvor se află două morminte: al lui Toma Cămărășescu și al soției acestuia.
Tabloul votiv din pronaos, în dreptul ușii de la intrare, îl reprezintă pe ctitorul Mihail Colțescu, cu soția Catrina și familia lui; în stânga ușii, pe fiul lui, Mihalache Colțescu, cu soția Luxa și familia. Pictura din anul 1831 este opera lui Matei si Gh. Zugravu și reprezintă scene biblice de o mare frumusețe.
Muzeul Crucilor Măceşu
Muzeul Crucilor din satul Măceşu, judeţul Gorj... noi obiecte de cult!!! 20 de cruci din lemn au fost amplasate astăzi, când se sărbătoreşte Înălţarea Sfintei Cruci. Manifestarea a fost organizată de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj şi Primăria oraşului Târgu Cărbuneşti.
Râul Gilort
Gilortul este un râu al Gorjului, izvorăște din Parâng și traversează de la nord la sud, cu puțină deviație inițială spre sud-est dar și spre sud-vest, toată întinderea acestui județ. Pe nedrept, într-un fel, denumirea județului este luată de la râul Jiu (Gore-Jiu-partea dinspre munte a Jiului), care mai străbate încă alte județe (Hunedoara, în nord și Doljiul , în sud), cea mai potrivită denumire ar fi fost acea asociată cu acest râu, cu apă dulce. Mult timp, apa acestuia, până la construirea de industrii era chiar bună de băut, iar “dulcimea” provenea din gustul argilelor “dizolvate” în porțiunea dintre Novaci și Târgu Cărbunești. Exploatarea petrolului și a cărbunelui, prin poluarea individuală și combinată, a condus uneori la adevarate dezastre ecologice, disparînd specii de animale (printre care și vidra, care mai exista acum cca 40 de ani) și de plante specifice râurilor de munte și de ses.
